Un sat mare 39
Foto: Florin - încă un blogher sătmărean descoperit recent care face poze faine 
Trecând prin alte oraşe ale patriei te apucă un sentiment ciudat: invidie, revoltă, neputinţă. Câte un pic din toate. Vezi că şi la ei se schimbă conductele de apă şi gaz, dar străzile nu rămân vraişte cu lunile sau cu anii, vezi, întrebi şi afli că străzile proaspăt asfaltate nu sunt sparte a doua zi din cauza unor incompetenţi. Ştii că şi la ei se practică atenţiile numite comisioane, dar până la urmă accepţi altfel când există rezultate vizibile. Mai constaţi că intrările în mai toate oraşele s-au dezvoltat mult aducând un aer modern, vezi că investitorii sunt prezenţi peste tot.
Băimărenii, orădenii şi restul vecinilor noştri nu fug la mall-urile şi ştrandurile din Ungaria ori din judeţele vecine în fiecare week-end. Ei le au pe ale lor. Noi avem de ani de zile doar proiecte. Vezi că imaginea oraşelor în ansamblu se schimbă în bine, iar localnicii sunt mulţumiţi, pe cât e posibil în România, cu traiul lor şi nu trăiesc într-un veşnic du-te-vino.
În acest timp, Sătmarul a rămas ancorat undeva în trecut, singurele investiţii ce se văd fiind câteva clădiri spoite de proprietari, un centru modern, dar închis între betoane, unde nu poţi decât să-ţi plăteşti facturile. Centrul vechi al bătrânului oraş de pe Someş – o bijuterie arhitecturală – este zgâlţâit zilnic de bolizii şmecherilor care fac rondul de dimineaţă, de amiază şi de seară, dar şi de sătmărenii grăbiţi care au ajuns să se ducă cu maşina chiar şi până la magazinul din colţ. Oraşe precum Oradea şi Baia Mare în apropierea noastră, dar şi Piteşti ori altele mai îndepărtate au transformat zonele centrale în pasaje pietonale.
La noi s-a închis o bucăţică din Centrul nou, aceea înconjurată de urâţii mastodonţi postdecembrişti. Primăria nu a luat niciodată serios în calcul să conserve şi să promoveze zona centrală veche motivând blocarea traficului. Ori, cu voinţă se poate face orice. Se pot muta chiar şi munţii din loc.
Pentru toate acestea e important să te gândeşti la viitorul oraşului şi al sătmărenilor şi nu la o mână de voturi a unora ce vor dovedi mai vocali dacă s-ar ajunge la astfel de măsuri. Traducerea tuturor calculelor în voturi e păguboasă şi are menirea de a ţine în trecut Sătmarul mulţi ani de acum încolo. Pentru a face lucruri mari e nevoie de viziune, de curaj, de asumarea responsabilităţii şi chiar de dragoste pentru oraş.
Ori, nici unul dintre cei care au trecut prin fotoliul de edil şef nu au arătat până acum că le pasă cu adevărat. Altfel nu am fi ajuns oraşul cu cele mai proaste străzi din ţară. Nu am fi ajuns un sat mare, ci ne-am fi păstrat renumele de Satu Mare – un oraş liber regal, aşa cum a fost consfinţit în urmă cu aproape 300 de ani.
