Foto: Florin - încă un blogher sătmărean descoperit recent care face poze faine
Trecând prin alte oraşe ale patriei te apucă un sentiment ciudat: invidie, revoltă, neputinţă. Câte un pic din toate. Vezi că şi la ei se schimbă conductele de apă şi gaz, dar străzile nu rămân vraişte cu lunile sau cu anii, vezi, întrebi şi afli că străzile proaspăt asfaltate nu sunt sparte a doua zi din cauza unor incompetenţi. Ştii că şi la ei se practică atenţiile numite comisioane, dar până la urmă accepţi altfel când există rezultate vizibile. Mai constaţi că intrările în mai toate oraşele s-au dezvoltat mult aducând un aer modern, vezi că investitorii sunt prezenţi peste tot.
Băimărenii, orădenii şi restul vecinilor noştri nu fug la mall-urile şi ştrandurile din Ungaria ori din judeţele vecine în fiecare week-end. Ei le au pe ale lor. Noi avem de ani de zile doar proiecte. Vezi că imaginea oraşelor în ansamblu se schimbă în bine, iar localnicii sunt mulţumiţi, pe cât e posibil în România, cu traiul lor şi nu trăiesc într-un veşnic du-te-vino.
În acest timp, Sătmarul a rămas ancorat undeva în trecut, singurele investiţii ce se văd fiind câteva clădiri spoite de proprietari, un centru modern, dar închis între betoane, unde nu poţi decât să-ţi plăteşti facturile. Centrul vechi al bătrânului oraş de pe Someş – o bijuterie arhitecturală – este zgâlţâit zilnic de bolizii şmecherilor care fac rondul de dimineaţă, de amiază şi de seară, dar şi de sătmărenii grăbiţi care au ajuns să se ducă cu maşina chiar şi până la magazinul din colţ. Oraşe precum Oradea şi Baia Mare în apropierea noastră, dar şi Piteşti ori altele mai îndepărtate au transformat zonele centrale în pasaje pietonale.
La noi s-a închis o bucăţică din Centrul nou, aceea înconjurată de urâţii mastodonţi postdecembrişti. Primăria nu a luat niciodată serios în calcul să conserve şi să promoveze zona centrală veche motivând blocarea traficului. Ori, cu voinţă se poate face orice. Se pot muta chiar şi munţii din loc.
Pentru toate acestea e important să te gândeşti la viitorul oraşului şi al sătmărenilor şi nu la o mână de voturi a unora ce vor dovedi mai vocali dacă s-ar ajunge la astfel de măsuri. Traducerea tuturor calculelor în voturi e păguboasă şi are menirea de a ţine în trecut Sătmarul mulţi ani de acum încolo. Pentru a face lucruri mari e nevoie de viziune, de curaj, de asumarea responsabilităţii şi chiar de dragoste pentru oraş.
Ori, nici unul dintre cei care au trecut prin fotoliul de edil şef nu au arătat până acum că le pasă cu adevărat. Altfel nu am fi ajuns oraşul cu cele mai proaste străzi din ţară. Nu am fi ajuns un sat mare, ci ne-am fi păstrat renumele de Satu Mare – un oraş liber regal, aşa cum a fost consfinţit în urmă cu aproape 300 de ani.
Miercuri, la ceas de după-amiază, avem onoarea de a convoca adunarea generală a blogherilor sătmăreni. Prezenţa nu e obligatorie, dar absenţa se taxează după cum vor muşchii noştri. Sunt acceptaţi şi blogherii fără blog, de exemplu blonda din header
Întâlnirea va avea loc miercuri, 10 iunie, de la ora 16.00, la Casual, pe strada Iuliu Maniu, local care sărbătoreşte în aceste zile 10.000 de litri de la deschidere. De bere, normal
Specialiştii de la Mediu au identificat o serie de specii sălbatice care au găsit un mediu propice de dezvoltare în judeţul nostru. În mod inexplicabil, dintre acestea lipsesc o serie de specii şi subspecii, dăunătoare, care au scăpat de sub control şi, pe cale de consecinţă, nu apar pe lista aprobată în vederea exterminării cu scopul de a nu produce dezechilibre în ecosistemul fragil al zonei. Sursele noastre spun că neincluderea a fost intenţionată, fiind vorba în acest caz de manipulare prin omitere.
Majoritatea speciilor convieţuiesc în cea mai înbaltă şi obscură clădire învecinată cu Someşul. Mediul lor prielnic este printre hârţoage, motiv pentru care reprezintă un adevărat pericol nu numai pentru oameni cât şi pentru păduri. Fac partea din specia nevertebratelor – deşi au coloană nu sunt verticale. Se hrănesc cu nervii humanoizilor şi au, în general, predispoziţie, spre înavuţire rapidă. Au limba lungă cu care socializează în scopuri personale, deşi adesea sunt muţi şi le lipseşte ceea ce noi am numi în limbaj popular creier. Deşi sunt specii protejate de dinozauri şi ar trebui să fie pe cale de dispariţie, se înmulţesc necontrolat existând riscul de a deveni majoritari. Suferă de avariţie, de lene cronică, auto-suficienţă acută şi prostie morbidă. Cercetătorii au stabilit că tulpine din fiecare virus enumerat au făcut mutaţii la o specie asemănătoare care trăieşte printre ei, iar boala se stransmite prin simpla atingere. Mai mult, oamenii de ştiinţă avertizează că suntem în pragul unei pandemii.
Deocamdată, sursele mele vorbesc despre şase specii, neclasificate definitiv, însă lista rămâne deschisă:
- Brontozaurul de Palat
- Cameleonul prădător
- Guzganul de birou
- Rozătoarele de Palat
- Plimbătorii de mape
- Interlorpul protejat
- Şmecherul de Oaş
Voi reveni cu descrierea speciilor pe larg, imediat ce voi avea detalii (a se înţelege inspiraţie)
Aşezaţi la capăt de lume şi în colţ de ţară, sătmărenii fac parte din marea familie a gânditorilor degeaba. Sunt optimişti incurabili, fraieri peste măsură şi iubitori ai speciei zoo politikon, care îi conduce spre prăpastie. Exponenţii lor au fost implicaţi de-a lungul timpului în scandaluri răsunătoare de corupţie, soldate cu clinchete de cătuşe.
Se mulţumesc cu puţin şi au năravul de a nu-i deranja nici măcar cu un gest pe cei care se folosesc de ei. În schimb, sunt ospitalieri peste măsură, carnivori de primă mână, petrecăreţi zi -lumină, frumoşi, deştepţi şi devreme acasă.
Status: Oraşul în care lumea calcă peste cadavre Ocupaţia de bază: Uitatul în curtea celuilalt Mâncarea preferată: Clisa şi ceapa vecinului Băutura preferată: Pălinca, indubitabil Muzica preferată la beţie:Aşa-i românul şi S-a suit Pişta pe cal
Sportul preferat: Emigrarea în masă şi fuga de răspundere Preferinţe politice: Condiţionate de promisiuni Pasiuni: Dor de ducă Target: Aşteptăm eliberarea
Suntem în căutare de noi calităţi şi hobby-uri. Aşteptăm provincia!
Gata şi cu noua casă a sătmărenilor. Chit că e criza, am obţinut rapid autorizaţiile deoarece suntem abili şi avem relaţii. Nici măcar nu a fost greu să dăm şpăgi. Pe constructori i-am mituit cu promisiuni, iar pe viitori cititori îi vom atrage aidoma.
Deocamdată avem cât se vede, dar pe parcurs vor cădea din cer informaţii noi, cu care vom mobila toata casa. Până una alta, asta a ieşit, că, deh, sunt vremuri de criză şi suntem în criză de gândire. De două zile mă chinui să construiesc acoperişul, ca să ne vedem frumos şi din Turnul Pompierilor, dar până la urmă am rămas tot după gratii. Nici măcar n-a fost o idee, ci prima poză ce am găsit-o în computer când am dat click pe “browse new header image”, în faza de probe. Recunosc că la faza asta computerul a avut feeling. Suntem toţi prinşi după gratiile neputinţei şi după interesele meschine. După blocuri sunt ei…
Acest site, blog sau ce o fi este un pamflet, când nu se scrie serios pe el. Este interzis celor lipsiţi de simţul umorului şi celor care, în general, au alte opinii decât noi.
