Colţ de ţară

Dacă unii credeau că primarul Sătmarului este atât de ocupat încât nu este el cel care răspunde la sugestiile şi reclamaţiile cetăţenilor postate pe site-ul Primăriei atunci când îi apare semnătura, ei bine, se înşeală.

Nu numai că edilului urbei îi place să navigheze pe internet, ba chiar are blog. Şi nu de azi de ieri. Cel puţin de două luni, atât cât am înţeles din însemnările în limba sa maternă. Mă scuzaţi pentru întârzierea cu care vă furnizez ştirea, dar faptul că blogul e în limba lui Petofi mi-a făcut mai grea aflarea. Blogul nu e găzduit nici pe site-ul ce-i poartă numele, activat doar în campanie, şi nici pe vreo platformă gratuită, ci pe un portal comercial în limba maghiară. Limbă în care îşi scrie polgarmesterul însemnările destul de dese pentru un primar ocupat.

Polgarmeşterul Gyula scrie despre toate, de la politică naţională, până la politica locală şi chiar politica struţului. Ultimul subiect postat în data de 7 iulie este dedicat diplomei de “Oraş pentru copii” pe care a primit-o Sătmarul. Mai mult n-am priceput. Cum era de aşteptat, penultimul face referire la necesitatea de inscripţionare bilingvă a străzilor din Sătmar, după ce povesteşte ceva şi despre democraţia originală românească după modelul Băsescu. În final am o curiozitate: dacă plăteşte pentru găzduirea blogului sau este plătit să scrie. Şi încă o obiecţie: ştiind că este şi primarul românilor, i-aş sugera să-şi traducă postările.

Foto: Florin - încă un blogher sătmărean descoperit recent care face poze faine

Trecând prin alte oraşe ale patriei te apucă un sentiment ciudat: invidie, revoltă, neputinţă. Câte un pic din toate. Vezi că şi la ei se schimbă conductele de apă şi gaz, dar străzile nu rămân vraişte cu lunile sau cu anii, vezi, întrebi şi afli că străzile proaspăt asfaltate nu sunt sparte a doua zi din cauza unor incompetenţi. Ştii că şi la ei se practică atenţiile numite comisioane, dar până la urmă accepţi altfel când există rezultate vizibile. Mai constaţi că intrările în mai toate oraşele s-au dezvoltat mult aducând un aer modern, vezi că investitorii sunt prezenţi peste tot.

Băimărenii, orădenii şi restul vecinilor noştri nu fug la mall-urile şi ştrandurile din Ungaria ori din judeţele vecine în fiecare week-end. Ei le au pe ale lor. Noi avem de ani de zile doar proiecte. Vezi că imaginea oraşelor în ansamblu se schimbă în bine, iar localnicii sunt mulţumiţi, pe cât e posibil în România, cu traiul lor şi nu trăiesc într-un veşnic du-te-vino.

 În acest timp, Sătmarul a rămas ancorat undeva în trecut, singurele investiţii ce se văd fiind câteva clădiri spoite de proprietari, un centru modern, dar închis între betoane, unde nu poţi decât să-ţi plăteşti facturile. Centrul vechi al bătrânului oraş de pe Someş – o bijuterie arhitecturală – este zgâlţâit zilnic de bolizii şmecherilor care fac rondul de dimineaţă, de amiază şi de seară, dar şi de sătmărenii grăbiţi care au ajuns să se ducă cu maşina chiar şi până la magazinul din colţ. Oraşe precum Oradea şi Baia Mare în apropierea noastră, dar şi Piteşti ori altele mai îndepărtate au transformat zonele centrale în pasaje pietonale.

La noi s-a închis o bucăţică din Centrul nou, aceea înconjurată de urâţii mastodonţi postdecembrişti. Primăria nu a luat niciodată serios în calcul să conserve şi să promoveze zona centrală veche motivând blocarea traficului. Ori, cu voinţă se poate face orice. Se pot muta chiar şi munţii din loc.

Pentru toate acestea e important să te gândeşti la viitorul oraşului şi al sătmărenilor şi nu la o mână de voturi a unora ce vor dovedi mai vocali dacă s-ar ajunge la astfel de măsuri. Traducerea tuturor calculelor în voturi e păguboasă şi are menirea de a ţine în trecut Sătmarul mulţi ani de acum încolo. Pentru a face lucruri mari e nevoie de viziune, de curaj, de asumarea responsabilităţii şi chiar de dragoste pentru oraş.

Ori, nici unul dintre cei care au trecut prin fotoliul de edil şef nu au arătat până acum că le pasă cu adevărat. Altfel nu am fi ajuns oraşul cu cele mai proaste străzi din ţară. Nu am fi ajuns un sat mare, ci ne-am fi păstrat renumele de Satu Mare – un oraş liber regal, aşa cum a fost consfinţit în urmă cu aproape 300 de ani.

Chiar mai bine decât şef de stat! Studiam declaraţiile de avere ale aleşilor judeţului Satu Mare şi mă gândeam ce aş vrea să fiu când voi creşte mare Am luat în calcul, bineînţeles, raportul munca- câştig, adică leneveală multă, leafă de multinaţională la stat.

- Primar? Nu rentează deloc. În primul rând, trebuie să treci testul alegerilor. După ce l-ai trecut, inevitabil, toţi îţi vor sări în cap (adesea îndreptăţit, alteori nu), oricum toate se vor sparge în capul tău. Munca peste program e o regulă. Asta pentru un salariu anual de vreo 50.000, adica 4.150 lei lunar.

- Prefect? Parcă ar mai merge, munca e mai puţină, mai mult tăieri de panglici şi discuţii fără sens dacă ai chef de ele. Oricum, dacă vrei la ora 16.00 poţi pleca acasă, asta dacă n-ai de rezolvat nişte treburi cu foştii colegi de partid ori n-ai de mers la nişte sindrofii. Salariul? În jur de 5.000 de lei lunar. Parcă mai bine decât primar.

- Preşedinte de Consiliu Judeţean? Nuuu. Ca şi primarul, ai mult de lucru după toţi incompetenţii, rămâi după program şi s-ar putea să nu faci nici tu faţă. Când e vorba de împărţit bani, nu iese bine. Nici salariul de vreo 70.000 de lei anual (6.000 lei lunar) nu e foarte stimulativ în raport cu bătăile de cap. Dacă mai poţi să predai la vreo facultate, parcă merge, totuşi. Dar sunt alternative mult mai convenabile.

- Din toate aş alege secretar. Cum de ce? Păi, simplu. Dacă eşti secretar al judeţului, mergi maxim două-trei ore la serviciu, pierzi toate procesele importante – oricum nu te sancţionează nimeni, lipseşti când vrei şi te dai bolnav, nu munceşti niciodată opt ore pe zi şi nici nu se pune problema să stai peste program, iar la final de an când tragi linie şi aduni obţii din salarii cât alţii din afaceri serioase: 132.228 lei. Adică 11.000 de lei ( 2600 euro) pe lună. Şi pe pământ. Da, şi încă 6.000 lei anual bani de buzunar de la Comisia judeţeană pentru protecţia copilului.

- Tot aşa mai rentează să fii şef de serviciu la Finanţe şi ai posibilitatea să câştigi în jur de 9500 de lei pe lună. Adică aproape 30.000 de euro anual doar din salarii, sporuri şi alte asemenea. Atât a câştigat anul trecut soţia viceprimarului Albu.

- Tot aşa, uitându-mă prin declaraţiile de avere ale funcţionarilor, am remarcat că unii consilieri de la Prefectură, care pierd vremea toată ziua, reuşesc să aibă venituri anuale doar din salarii de peste 45.000 de lei, la care se adaugă sume frumoase din tot felul de comisii şi comitete, facultăţi şi dividende. La fel şi directoraşii fără număr de la Consiliul Judeţean, care câştigă însă cam cât preşedintele CJ.

Vă zic io, e mult mai rentabil să fii secretar sau oareşce consilier de două lulele-trei surcele decât mare şef. Iar bătăi de cap chiar nu ai. Cred că mă reprofilez.

Voi ce vreţi să vă faceţi?

Un mesaj inedit înveseleşte sătmărenii care au observat bannerele de pe Casa de Modă, de pe Drumul Careiului şi din încă alte două locaţii despre care eu nu ştiu, dar se spune că există. “Te iubesc, Moni!” – aşa sună mesajul.

Recunosc că în primă fază gândul mi-a zburat la o declaraţie de dragoste inedită, dar imediat m-am gândit că la fel de bine s-ar putea fi şi o reclamă cu bătaie lungă. Cum primul instinct e cel bun, nu-i aşa?, asta trebuie să fie. Cineva o iubeşte atât de mult pe Moni încât a ţinut să o declare public, să o vadă tot Sătmarul şi chiar cei care ne survolează spaţiul. Cine o fi norocoasa Moni? Şi la fel de important: cine o iubeşte pe Moni? Întrebări simple, nu? Răspunsul se va afla el, unii îl ghicesc, alţii îl ştiu sigur. Eu, mai răutăcioasă, merg mai departe cu întrebările: cu ce ai greşit atât, Vasile, încât să faci asemenea declaraţii de dragoste?

Orişicum, am zâmbit de câte ori am zărit mesajul. Bună strategie pentru a-i face şi pe ceilalţi să zâmbească :D

Miercuri, la ceas de după-amiază, avem onoarea de a convoca adunarea generală a blogherilor sătmăreni. Prezenţa nu e obligatorie, dar absenţa se taxează după cum vor muşchii noştri. Sunt acceptaţi şi blogherii fără blog, de exemplu blonda din header

Întâlnirea va avea loc miercuri, 10 iunie, de la ora 16.00, la Casual, pe strada Iuliu Maniu, local care sărbătoreşte în aceste zile 10.000 de litri de la deschidere. De bere, normal

Invitată de onoare: Regina Războinică.

Au confirmat prezenţa:
- Io- Satmareanca, Oana Stoica Mujea, Giorgi fără blog, Darius fără pesede, Cristian cu fapte şi vorbe, Comando Oli fără echipă, olimpicul Adrian Matus, Radu Botoiu cu poze.

UPDATE. Noi confirmări: Florin Mureşan – colegul de la sport .

Voi ce mai aşteptaţi?

Încă aşteptăm să confirme:
Primadona, Al2lea, Trexel, Radu Ungureanu, Adrian SM şi alţii.

Deci, adunareeeaaaa!

UPDATE FOARTE IMPORTANT: INVITAŢIE SPECIALĂ PENTRU CEL MAI CELEBRU BLOGHER ANONIM, CU NUMELE DE SCENĂ TRĂSNEA. CE ZICEŢI, VINE?